Mihai Eminescu în ianuarie 2014

       Ocrotiţi

   de Eminescu

                      

An după an, curgerea timpului în clepsidra fermecată a poeziei ne aduce mereu aproape de Mihai Eminescu, spiritul tutelar al culturii române care şi-a împletit geniul cu cel al poporului său, lăsându-ne moştenire un tezaur nepreţuit. De sunt copii sau adulţi, trăitori în spaţiul românesc de dincoace sau dincolo de Prut, ori plecaţi departe, peste hotare, ziua de 15 ianuarie îi găseşte pe toţi românii uniţi, vibrând în consonanţă cu versul eminescian care ne readuce în suflet valorile sfinte ale culturii naţionale.

Purtăm în gând şi în rostire pecetea spiritualităţii româneşti peste care Mihai Eminescu şi-a pus odinioară amprenta inconfundabilă a geniului său. Versurile lăsate nouă  moştenire ne dau de ştire că nu suntem singuri, cât timp ne putem întâlni în jurul lor ca într-o rugăciune,  cântând, evocând sau invocând, clamându-ne adeseori durerea şi revolta, dar regăsindu-ne de fiecare dată mai puri şi mai frumoşi, după ce am gustat din fagurele de miere al poemelor sale.

Ne-am născut sub zodia versului eminescian, iar fiecare dintre noi şi-a marcat devenirea poposind la fântâna cu apă vie a poeziei sale. Orice tânăr creator de poezie l-a citit mai întâi pe Mihai Eminescu...  şi-a hrănit trăirile, şi-a modelat gândirea, adâncind cunoaşterea şi  accentuând sensibilitatea după ritmul impus de versul său. Voit sau nu, fiecare dintre noi şi-a împletit harul propriu cu unduirea geniului eminescian, ca un tribut datorat marelui poet.

De-a lungul timpului noi am strâns o colecţie impresionantă de texte care arată că Mihai Eminescu este  mereu prezent în viaţa şi în conştiinţa noastră, călăuzind  drumul tinerilor pasionaţi de poezie. Cele câteva culegeri care adună versurile scrise de liceenii de la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul”, sub coordonarea profesorilor de limba română, ne oferă multiple ipostaze ale influenţei pe care a avut-o lirica eminesciană asupra tinerei generaţii. Ramona Lazarov, Tania Scurtu Munteanu, Alexandra Munteanu, Andrada Năstasă, Diana Maria Iorga, Dorin Lucian Dumitrică etc., incluşi în volumele “Cristale”, Ed. Arcuş, 2001 (coordonator prof.dr. Luminiţa Cornea), “ Frunze, gânduri, stihuri” şi “ Ipostaze lirice”, Editura Eurocarpatica, 2009 ( coordonatori prof. Ligia Ghinea şi subsemnata), “Vise şi stele”, Editura Eurocarpatica 2013 (coordonator subsemnata), aduc generoase mărturii despre poezia de inspiraţie eminesciană a liceenilor noştri.

În ianuarie 2013,  sub egida Asociaţiunii culturale ASTRA, Despărţământul “Timotei Cipariu” din Blaj a avut loc Concursul Naţional de Creaţie “Ocrotiţi de Eminescu” la care a participat Diana Maria Iorga, elevă pe atunci în clasa a VIII-a. Poeziile ei au atras atenţia juriului care a răsplătit-o cu un onorant PREMIU SPECIAL AL JURIULUI, oferit de Biblioteca Lucian Blaga din Sibiu. Acesta venea după o importantă participare la Festivalul Naţional de Creaţie şi Interpretare “Ana Blandiana”,  Brăila 2012, soldată cu publicarea poeziilor premiate în volumul colectiv “ La umbra poemelor în floare”.apărut la Editura Nico din Târgu- Mureş sub îngrijirea poetului Nicolae Băciuţ..

Redăm mai jos o poezie premiată la concursul “Ocrotiţi de Eminescu”, menţionând ca autoarea lor, actualmente elevă în clasa a IX-a A, este din anul 2009 membră a Cenaclului literar “După-amiezele poeziei” de la CNMV.

                                               

                                                                                                                          Maria Stoica

DIANA MARIA IORGA

A răsărit Luceafărul...

 (la aniversarea poetului)

                                                                       

A răsărit Luceafărul

Pe cerul poeziei româneşti

Şi raza strălucirii sale

Ne urmăreşte-ntruna

Veghind la păstrarea

Poeziilor-nestemate

Ale pământului nostru.

Muzica lor

Ne-a însoţit copilăria,

Făcându-ne să gustăm

Din nectarul nespus de dulce

Al limbii române.

Ne-a spus în prag de seară ,,Noapte bună”,

 Doinind alene

Cu “somnoroase păsărele”

Şi ne-a adus mai aproape

De codrul bătrân,

Împăratul slăvit

ce freamătă şi-acum

de mulţimea poveştilor

Ascunse-n frunze

Şi-n izvoare.

Ne-a mai lăsat,  ca sfântă moştenire

un tei plin de amintiri

visând sub vraja

eternei poveşti de iubire...

O floare albastră rară,

Care  nostalgic ne spune

Despre o nepieritoare

 “dulce minune”...

 Ne-a învăţat apoi

 Să iubim istoria română

 Şi ne-a amintit că suntem fraţi cu toţii,

Uniţi pe-acest pământ

Prin faptele eroice

Ale străbunilor noştri.

Dar, mai presus de toate,

Ne-a învăţat ce este poezia,

Şi ne-a lăsat  

Un dar ceresc

Topind în vers vrăjit

Comorile de cântec românesc.

          (...)

 Păstrăm cu drag

 O carte sfântă         

 Pe care păsări-îngeri

 În fiecare asfinţit

 Ne-o cântă...